Jadul in cultura chineză

Andreea Pasca
20 aug.
3 min de citit

Jadul, numit în chineză 玉 (yù), a fost întotdeauna materialul cel mai apreciat de chinezi, mai presus de argint și aur. Chinezii au considerat din punct de vedere istoric obiectele din jad sculptate ca fiind intrinsec valoroase și au echivalat metaforic jadul cu puritatea și indestructibilitatea. Din cele mai vechi timpuri, această piatră translucidă a fost prelucrată în ornamente, arme ceremoniale și obiecte rituale. Este un obiect bogat din punct de vedere cultural, care mai mult decât orice altceva deține emoția profundă și gândirea profundă a poporului chinez.

Ce este Jadul?

În tradiția chineză, cuvântul 玉 (yù) – tradus prin „jad” – nu se referă la o singură piatră, ci la mai multe minerale cu aspect similar, considerate prețioase.

Nefritul – cunoscut și ca „jad Hetian” (和田玉 Hetian yu), extras în regiunea Hotan, Xinjiang. Acesta este ceea ce chinezii antici considerau jad autentic. Alte tipuri de pietre cu aspect asemănător nefritului (de exemplu jad Dushan, jad Lantian, jad Xiuyan) erau și ele numite „jad”, deși din punct de vedere geologic sunt alte minerale.

Jadeitul - în dinastia Qing (sec. XVIII–XIX), chinezii au început să importe jadeit din Myanmar (Birmânia). Jadeitul are culori mai vii, inclusiv verde smarald intens (așa-numitul „imperial jade”), care a devenit extrem de popular printre nobili și curtea imperială Qing.

Din acel moment, în China s-a creat o mică confuzie: atât nefritul (tradiționalul „jad chinezesc”), cât și jadeitul (importat din Myanmar) au fost considerate forme de „jad adevărat”.

Origini și utilizări timpurii

Primele artefacte din jad din China datează de aproximativ 7.000 de ani, fiind descoperite în culturile neolitice Liangzhu și Hongshan. Aceste obiecte erau adesea discuri rituale (bi 璧) și tuburi (cong 琮), folosite în ceremonii religioase și în legătura cu cerul și pământul.

Datorită durității sale, jadul era dificil de prelucrat, ceea ce îi sporea valoarea. Nu era ales pentru raritatea sa, ci pentru proprietățile vizuale și simbolice: transparența, luminozitatea și nuanțele variate de verde, alb, galben sau chiar lavandă.

Semnificații filosofice și morale

În tradiția chineză, jadul a devenit o oglindă a virtuților umane. Confucius afirma că jadul întruchipează calități precum bunătatea (prin strălucirea sa blândă), dreptatea (prin fermitatea sa), înțelepciunea (prin claritate), curajul (prin rezistență) și loialitatea (prin consistență). De aceea, purtarea jadului era văzută ca o formă de cultivare a caracterului.

Un proverb chinezesc spune: “Aurul are valoare, dar jadul este neprețuit” (金有价，玉无价), subliniind faptul că importanța sa nu este doar materială, ci și morală și spirituală.

Funcții sociale și politice

În Antichitate, jadul era considerat un simbol al puterii imperiale. Sigiliul imperial, „Mandatul Cerului” care legitima conducerea împăratului, era realizat din jad. Nobilii purtau bijuterii și obiecte decorative din jad, care indicau statutul social și protecția divină.

În morminte regale și nobiliare s-au descoperit măști și costume funerare cusute cu plăcuțe de jad, menite să protejeze sufletul în viața de apoi și să ofere nemurire.

Estetica jadului

Pentru chinezi, frumusețea jadului nu stă doar în culoarea sa verde intens, ci și în finețea texturii și în „luminiscența interioară” – o calitate poetic descrisă ca „strălucire care vine dinăuntru”.

Meșteșugarii chinezi au atins un nivel de rafinament excepțional în sculptura jadului, iar sculpturile cu simboluri aducătoare de noroc sunt poate cea mai expresivă dovadă a felului în care arta și spiritualitatea se împletesc. Chinezii cred că aceste motive protejează, atrag prosperitatea și aduc armonie.

Printre cele mai întâlnite reprezentări se numără:

Dragonul (龙 lóng) – simbol al puterii și protecției imperiale.
Phoenixul (凤 fèng) – asociat cu renașterea și virtutea.
Peștii pereche (鱼 yú) – omonim pentru „abundență” și „prosperitate”.
Lotusul (莲 lián) – simbol al purității și armoniei.
Piersica (桃 táo) – fruct al longevității și nemuririi.
Bătrânul Shou (寿) – zeul longevității.
Batul ruyi (如意) – sceptru ce înseamnă „împlinirea dorințelor”.
Liliacul (蝠 fú) – omonim pentru fu 福 („fericire”).

Aceste combinații vizuale erau adesea jocuri de cuvinte, pentru că în limba chineză multe simboluri împărtășesc aceeași pronunție cu concepte pozitive.

Jadul în prezent

Chiar și astăzi, jadul rămâne profund integrat în viața culturală și spirituală a Chinei. Brățările și pandantivele cu sculpturi de noroc sunt oferite la nașteri, căsătorii sau Anul Nou Chinezesc, ca simboluri de protecție, sănătate și prosperitate.

În medicina tradițională chineză, jadul este considerat benefic pentru echilibrarea energiei vitale (qi), fiind folosit sub formă de role de masaj sau pulbere.

Jadul este mai mult decât o piatră ornamentală: el reprezintă un ideal cultural și moral. Sculpturile sale, încărcate de simboluri aducătoare de noroc, reflectă dorința oamenilor de a trăi în armonie, sănătate și prosperitate. Astfel, jadul rămâne unul dintre cele mai puternice și durabile simboluri ale culturii chineze, unind estetica, filosofia și spiritualitatea într-un mod unic.