Caligrafia Chineză - introducere

De mii de ani caligrafia chineză a fost o artă vizuală distinctă, estetica sa exercitând o mare influență în cultura chineză. Caligrafia chineză și pictura au o origine comună; pictogramele și desenele primitive sunt despărțite de o linie subțire. Pe măsură ce funcțiile lor au evoluat, pictura a devenit din ce în ce mai realistică în descriere pe când scrierea a devenit din ce în ce mai simplificată, un mediu pentru înregistrarea vorbirii, ce avea nevoie de viteză și ușurință în folosire. În ciuda funcțiilor diferite ambele forme de artă au folosit în continuare aceleași unelte: hârtia, pensula și tușul (cu diferența că în caligrafie culorile sunt mai puțin variate).

Caligrafia chineză a depășit granițele Chinei devenind o componentă a culturii mondiale. Odată cu caracterele, ea a ajuns și în Japonia, Coreea și alte țări din sud-estul Asiei. Înțelesul fiecărui caracter este același pentru toate dialectele și limbile care folosesc aceste caractere (ex. Japonia, Taiwan, Hong Kong, Coreea, Vietnam). Deși modul în care se pronunță poate fi diferit, caligrafia caracterelor este similară. Ea a inspirat și mari maeștri ai artei occidentale, precum Picasso.

Statutul caligrafiei în cultura chineză este de neegalat. În China, încă dintr-o perioadă foarte timpurie, caligrafia a fost considerată nu doar o formă de artă decorativă; mai degrabă, era privită ca forma supremă de artă vizuală, era mai apreciată decât pictura și sculptura și s-a clasat alături de poezie ca mijloc de auto-exprimare și cultivare. Modul în care scria, de fapt, era la fel de important ca ceea ce scria. Pentru a înțelege modul în care caligrafia a ajuns să ocupe o poziție atât de proeminentă, este necesar să se ia în considerare o varietate de factori, cum ar fi materialele utilizate în caligrafie și natura caligrafiei, precum și aprecierea pe care scrierea și alfabetizarea au avut-o în China tradițională.

#bloggingtips #WixBlog